De la muncă

Aveţi tonomate la serviciu?
Cele mai simple sunt alea cu cafea. Mai deosebite sunt alea cu cola şi senvişuri, fiţă sunt alea cu mâncare gătită. Ultimele sunt cumplite.
Noi le avem pe toate trei. De unde şi sumedenia de probleme. Să mă explic: când omul ajunge la acea stare necesitate care-i cere să se agite de mărunt, de bani, hârtii sau ce-o fi ca să mulgă ceva de la un tonomat din ăla, e de rău. E rău adică are neapărat nevoie de cafea, cola etc etc. Şi se aşteaptă, bietul, ca totul să meargă minunat: să aibă banii ficşi iar comanda să vină prompt pentru a-şi ostoi setea sau ce-o fi de ostoit. Eii dar şi când nu merge minunat...
Situaţii:
1. Îţi lipseşte o monedă de 50 de bani. Cinci mii, cum s-ar zice. Şi n-are nimeni în jur, şi turbezi cu nervii. Dacă găseşti până la urmă, e cea mai bună cafea/cola/etc etc pe care ai consumat-o în ultimii cinci ani; dacă nu, eşti întors şi irascibil până când procuri cumva respectivul produs;
2. Tonomatul (tu-i mama lui) îţi dă produsul dar, dacă ai băgat o hârtie, nu-ţi dă restul. În funcţie de personalitate reacţia poate fi "n-are nimic, dacă mergeam în Dorobanţi era tot aia", "tu-i paştele mă-sii" sau "ce vai steaua mea sunt, uite cum n-am putut să mă abţin, şi mi-a mâncat şi banii, aparat afurisit".
3. Caz special la tonomatele cu spirală, ca alea de la metrou: ai bani, eventual ficşi, îi bagi, merge, se învârte spirala, aştepţi salivând produsul, care... nu cade. Se opreşte sticla aia acolo, stă să cadă da' nu vrea. Oooooo doamne ce nervi. Şi e şi mare al naibii dulapul ăla. Reacţii: pleci obidit că ai rămas şi dependent, şi f***t, şi cu banii luaţi. Sau: băăăăăi Octaveeee, Miiiish, Piiiink, 'aideţi fraţilor să-l hâţânăm kktul ăsta!
Exemplele pot continua, tonomatele au o personalitate proprie. Pe mine mă distrează (sau, după caz, enervează) cum toate, absolut toate, îţi dau produsul într-un mega-sictir. Cel de cafea: frate parcă scuipă, parcă dă în silă lichidul ăla. Şi asta de când începe, face "pâc"-ul ăla de parcă zice biiiine mă bine, îţi dau, hai dispari, săracule. Ăla mare de cola sau senvişuri - ăla e total: să mor dacă nu-mi dă senzaţia unui vânzător gras, care îţi dă ceva aşa fix cu bobârnacul. Gen, îţi pune un pachet de ţigări pe tejghea şi îi dă un zvâc, din vârful degetelor. Păi frate când cade cola aia de pe spirală, şi cu troscul ăla de ştie tot etajul ce, cum, când şi de ce ai luat, e sictirul suprem. Huo tonomatele.