marți, 5 mai 2009

"Noi"

Aşa se cheamă spectacolul pus la cale de trupa lui Dan Puric, în coregrafia Leliei Marcu, la sala Rapsodia de pe Lipscani.

Mărturisesc că sunt un tradiţionalist nesuferit care vrea să vadă teatru cu costume şi decoruri, care se oftică dacă Hamlet e îmbrăcat în blugi şi aşa mai departe.

Şi totuşi: dacă-l vedeţi pe undeva, dacă auziţi de acest "Noi", mergeţi oameni buni. E o succesiune de pastile (nu le mai ţin minte, peste zece-douăzeci), unele nu mai lungi de câteva minute. Sunt momente din viaţă - că e vorba de înşelarea iubitei, dansarea unei melodii, un pseudo-anunţ televizat de care se face mişto sau chiar şi un simplu strănut - arătate într-un mod foarte sincer şi foarte frumos.

Ce nu mi-a plăcut? E poate puţin prea lung; între fiecare "moment" există pauza normală de "negru" necesară schimbării rapide a scenei (este vorba de recuzită, decorul e practic inexistent - dar nici nu i se simte nevoia), dar recunosc că spre sfârşit începeam să nu mai pot fi atent - dar na, e şi chestie de gust al fiecăruia. Încă ceva: ca să te bucuri de spectacolul ăsta, trebuie să vrei să te laşi un pic dus. Să rămâi puţin şi în voia muzicii (care pe cuvânt ar merita un cd), să încerci să-i înţelegi şi pe protagonişti - într-un cuvânt, să nu mergi la "Noi" dintr-o poziţie superioară.

Din câte ştiu spectacolul s-a născut din ideile membrilor trupei, pe stilul "faceţi ce vă trece prin cap"; ăsta este poate marele lui avantaj - se vede că oamenii au avut într-adevăr ceva de zis, de arătat, nu este o reprezentaţie pusă în scenă de dragul de a performa.

O să râdeţi cu lacrimi la unele lucruri, altele o să vă pună pe gânduri, încă altele o să vă înduioşeze. "Noi" e ca o colecţie de nuvele ale mai multor autori, sau un şir de scurt-metraje. E absolut imposibil să nu găsiţi ceva fain. Căutaţi-l prin reviste şi pe net, vedeţi când mai are loc şi mergeţi. Merită, iar trupa lui Puric musteşte de talent şi prospeţime.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu